Pe 17 septembrie, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) a încheiat sesiunile bilaterale de screening organizate de Comisia Europeană pentru capitolele pe care le coordonează: Capitolul 11 – Agricultură și dezvoltare rurală, Capitolul 12 – Siguranța alimentară, politici sanitare și fitosanitare și Capitolul 13 – Pescuit și acvacultură. Acestea se numără printre cele mai complexe capitole ale acquis-ului european, întrucât peste jumătate din cadrul legislativ al Uniunii Europene reglementează domeniile vizate, iar aproximativ 30% din fondurile europene sunt destinate agriculturii și dezvoltării rurale.
Cerințele sunt numeroase și complexe, incluzând atât mecanisme de finanțare și sprijin pentru agricultori, cât și norme stricte privind siguranța alimentară, sănătatea plantelor și a animalelor. Din cauza acestui grad ridicat de complexitate, capitolele coordonate de MAIA au fost printre ultimele supuse screening-ului, marcând totodată finalizarea procesului Comisiei Europene pe toate cele 33 de capitole ale acquis-ului comunitar.
Ce urmează?
Etapa următoare constă în recepționarea rapoartelor de screening din partea Comisiei Europene, care vor conține constatări și recomandări. Ulterior, vor fi demarate negocierile pentru fiecare capitol în parte. Între timp, ministerele au inițiat consultări cu asociațiile de profil, mediul de afaceri și alte părți interesate, pentru a elabora pozițiile de negociere ce vor fi prezentate Comisiei Europene. Aceste poziții vor include angajamentele privind transpunerea acquis-ului, termenele de aliniere și perioadele de tranziție necesare pentru implementarea cerințelor mai complexe, în special în sectoarele sensibile.
Pentru majoritatea capitolelor, UE stabilește termene clare de conformare la legislația europeană, însă faptul că mai multe state încep negocierile în același timp nu garantează și finalizarea lor simultană. Durata procesului depinde de ritmul reformelor și de capacitatea țării candidate de a se adapta.
Implementarea cerințelor europene necesită timp, resurse și eforturi considerabile atât din partea Guvernului și a autorităților publice, cât și din partea sectorului privat, care trebuie să-și adapteze activitatea și managementul. Totuși, experiența statelor recent aderate, precum România, Croația, Lituania, Letonia sau Ungaria, demonstrează că UE oferă flexibilitate și perioade de tranziție adaptate fiecărui candidat.
Acquis-ul comunitar are un impact direct asupra mediului de afaceri, prin reglementarea produselor de pe piața internă, a proceselor de producție, a serviciilor și a regulilor economiei de piață, influențând competitivitatea întreprinderilor. În valurile anterioare de extindere, capitolele privind agricultura și dezvoltarea rurală au avut un rol central, fiind vitale și pentru Republica Moldova, unde agricultura rămâne un angajator major și un pilon al economiei.
Exemplele altor state arată diversitatea perioadelor de tranziție negociate. Spre exemplu, țările baltice au beneficiat de perioade de tranziție pentru aplicarea integrală a cerințelor privind agricultura ecologică, având posibilitatea de a utiliza semințe și materiale de reproducere neecologice pentru o perioadă de doi ani de la aderare. Au fost aprobate derogări pentru hrănirea albinelor cu zahăr neecologic și pentru utilizarea anumitor substanțe precum permanganatul de potasiu și turba autohtonă în agricultura ecologică. State precum Croația au reușit să mențină temporar protecția națională pentru produsele cu indicație geografică existente la momentul aderării, iar Cehia a păstrat dreptul de utilizare pentru denumiri tradiționale precum Budejovicke pivo și Slivovice. La nivelul Uniunii, au fost recunoscute și alte băuturi tradiționale, precum Ouzo și Zivania din Cipru, Karlovarska hofka din Cehia sau Palinka din Ungaria. În sectorul zootehnic, țări precum Polonia, Estonia, Letonia sau Lituania au beneficiat de perioade tranzitorii pentru includerea unor rase suplimentare de bovine în sistemele de subvenționare sau pentru comercializarea laptelui care nu întrunește încă cerințele UE privind conținutul de grăsimi. Alte state, precum Republica Cehă, Ungaria, Malta și Slovenia, au negociat termene de tranziție pentru adaptarea dimensiunilor cuștilor destinate găinilor ouătoare.
Hans Kordik, economist austriac cu experiență în sprijinirea mai multor țări candidate în procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, în prezent șeful proiectului „Dialogul Moldo-German privind Politicile în Agricultură”, menționează că perioadele de tranziție trebuie atent analizate, deoarece pot întârzia accesul pe piața europeană sau obținerea subvențiilor. În domeniile ce țin de sănătatea umană, animală și vegetală, UE aplică reguli stricte, iar tranzițiile sunt limitate sau chiar inexistente.
Ina Butucel, secretar general adjunct la MAIA, afirmă că discuțiile și consultările cu mediul privat sunt în desfășurare, iar în curând vor fi definitivate pozițiile de negociere. Ba mai mult, ele constituie o etapă obligatorie în procesul de integrare europeană.
Deja au fost discutate propuneri concrete, precum o perioadă de tranziție de până la 10 ani pentru extinderea suprafețelor cu soiuri tehnice de struguri, cu o creștere anuală de 3% din suprafața totală, față de limita de 1% aplicabilă statelor membre. O altă propunere vizează eliminarea treptată a soiurilor hibride de viță-de-vie interzise de legislația europeană, printre care Izabela și Noah, cultivate pe circa 5.000 de hectare în Republica Moldova. Totodată, s-a discutat despre posibilitatea de a permite comercializarea pe piața internă a untului „Țărănesc” cu un conținut de grăsimi de 72,5%, în condițiile în care normele UE prevăd un minim de 80%. De asemenea, se discută despre o perioadă de tranziție de până la cinci ani pentru acordarea plăților directe per cap de animal și per kilogram de produs.
Pe 10 septembrie, Parlamentul European a solicitat Consiliului să deschidă rapid negocierile de aderare cu Republica Moldova și să ofere sprijin în fața ingerințelor Rusiei. În acest context, autoritățile și societatea așteaptă lansarea următorului pas pe calea integrării europene.
