Brutăria Bardar are în spate o istorie de 25 de ani de activitate și a evoluat de la o brutărie tradițională la un brand prezent în peste 700 de magazine din Europa. Compania a reușit să își extindă producția și să cucerească un număr tot mai mare de consumatori. Despre calea parcursă până la rafturile rețelelor de supermarket ne-a relatat Victor Nistorică, administratorul Brutăriei Bardar.
Cum a început istoria Brutăriei Bardar și care a fost parcursul dumneavoastră personal până a deveni partener în această afacere?
Brutăria Bardar a fost fondată acum 25 de ani de câte o familie din satul Bardar. În primii 15-18 ani de activitate a fost o brutărie tradițională în localitatea Bardar, care producea pâine, plăcinte, colaci pentru diferite ocazii.
Înainte de brutărie, am muncit în companii multinaționale peste 15 ani: Orange, Orbico, Procter & Gamble. Această experiență m-a ajutat să învăț cum funcționează sistemele, cum trebuie să meargă lucrurile într-o companie și la un anumit moment, circumstanțele au făcut să ajung la Brutăria Bardar. Inițial am fost angajat pentru un contract de scurtă durată, ulterior am rămas și în calitate de partener. În ultimii șase ani am reușit să creștem producerea și să fim listați atât în țară, cât și peste hotare. Când am venit în companie erau 20 de angajați, acum sunt peste 80.
Ce gamă de produse are acum brutăria?
Categoria de bază o reprezintă plăcintele congelate. Avem plăcinte care pot fi gătite la cuptor sau la tigaie. Sunt produse gândite astfel încât consumatorul să le poată avea în 15-20 minute calde pe masă. Deci ușurăm la maxim experiența consumatorului. Producem și alte semifabricate cum ar fi crenvurști în aluat, urechiușe, croissante. În sezonul de Paște avem cozonaci, rulade, pască, iar în sezonul de vară colaci pentru tot felul de ocazii. De asemenea facem și torturi și prăjituri, pe care le vindem în supermarketuri.
Cum ați dezvoltat piața pentru produsele brutăriei? Cum au ajuns produsele în retail?
Eu vin cu background de retail, pentru că am făcut distribuție și cunoșteam cum sunt aranjate lucrurile în piață. Produsele noastre se comercializau preponderant în Horeca și alți câțiva clienți, adică depindeam foarte mult de un singur client.
A venit și COVID-ul, care a închis Horeca, efectiv, pe câteva luni. Și atunci am zis că trebuie să mergem în retail. Am început negocierile: Metro, N1, Kaufland. Cineva a reacționat mai repede, cineva într-o lună, altcineva a avut nevoie de 2 ani.
Orizontul nostru s-a lărgit în momentul în care am fost contactați de Lidl, România. Primele lor întrebări au fost: „Ce capacitate de producere aveți?” „Ce certificări aveți?” „ISO sau altceva?” Nu aveam. „Ați mai exportat în România?” „Nu.” „Aveți firmă în România?” „Nu.” „Sunteți înregistrați la vamă?” „Nu.” Deci au fost niște nu-uri pe care noi le-am notat și am început să lucrăm. În mai puțin de un an am reușit deja să facem primul export.
Care au fost cerințele față de produs atunci când ați accesat retailul local?
Ne-am limitat doar la autorizarea de la ANSA, care este o condiție de bază. Noi am venit și cu certificat de conformitate, știind că supermarketurile atrag atenția și poate fi un avantaj să ai certificat. Magazinele aveau produs de import mai mult la acea etapă. Nu aveam un ambalaj foarte decent la început, adică era, efectiv, semi-vrac. Am început să studiem, să vedem ce se face. Am mers mult în România și am văzut cum e piața de colo. Am lucrat mult la aspectul produsului, ulterior am indicat pe cutie beneficiile – că e produs artizanal, congelat care se coace în 20 de minute. Ne-am dorit să generăm cât mai multe emoții în instinctul sau în procesul de achiziție. Și modul de design a cutiei, astfel când îl punem la raft, să fie atrăgător.
Cum ați reușit să ajungeți cu produsele brutăriei la export?
Lidl România ne-a contactat în 2019. Noi ne-am făcut temele pentru acasă și am revenit la ei, dar trenul plecase deja. Lidl ne-a zis: „Mulțumim, am găsit furnizor, revenim noi într-un an-doi.” Norocul nostru a venit din faptul că începusem colaborarea cu Kaufland în Moldova. Ei ne-au dat o perioadă de testare pe piața locală și peste 6 luni am semnat contract de livrare și pentru România. Surpriza plăcută a fost să fim acceptați în toate magazinele Kaufland din România, deci 160 de magazine instant, din prima listare, cu aproape toată gama de plăcinte pe care o aveam atunci. A fost pentru noi și un test, mai ales prima încărcare. Nu aveam experiența de export la palet, nu știam cum se păstrează, lipsă de spațiu suficient etc. Între timp ne-am adaptat logistica, dar asta a fost șansa noastră frumoasă, că am reușit să fim acolo, ei ne-au susținut, ne-au promovat, iar în mai 2024 deja am ajuns în Carrefour România. La Lidl România, am tot bătut la ușă în fiecare an. Ușa s-a deschis în acest an. Și în aprilie 2025 am parafat înțelegerea și din mai avem livrări periodice la Lidl România care are peste 350 de magazine. Deci azi în România suntem prezenți în peste 500 de magazine.
Piața de export este doar România la moment?
România a fost piața de la care am pornit, piața care ne-a pregătit și ne-a oferit credibilitate. Apoi, după mai mulți ani în care am încercat să deschidem uși în Germania, am reușit să stabilim o colaborare. A fost nevoie de certificări, de lucru detaliat la procesele noastre, de adaptare la cerințele foarte stricte ale retailerilor germani. Nu credeam că vom trece toate aceste etape, dar în final am reușit, iar acest lucru ne-a ridicat standardele interne, astfel încât astăzi suntem peste nivelul cerut de ANSA, ISO sau HACCP. Cu aceste ajustări am intrat în lanțul Monolit, prezent în peste 15 țări din Europa de Vest, lanț dedicat în special diasporei.
Am mers acolo cu plăcintele noastre și am reușit să fim remarcați. Ulterior, am reactivat și un contact mai vechi în Franța, care s-a transformat într-un contract. Așa am ajuns să fim listați în Moldova Shop, unde plăcintele moldovenești și-au găsit locul firesc. Surpriza a fost să descoperim că partenerul nostru a plasat produsele noastre și în magazinele sale din Irlanda. Astăzi putem spune cu mândrie că produsele noastre ajung deja în peste 700 de magazine din Europa.
Diferă preferințele pentru plăcinte la consumatorii locali și cei din diaspora?
Noi producem două tipuri de plăcinte: pentru cuptor și cele care se gătesc la tigaie. Local, în Moldova, se vând mai bine cele pentru cuptor, pentru că sunt mai rapide și mai practice pentru consumul zilnic. În diaspora preferința se schimbă: cele prăjite la tigaie au succes, pentru că redau un gust și o amintire aparte de acasă, „plăcințica de la bunica”. Este o nostalgie culinară – atunci când oamenii de peste hotare gustă aceste plăcinte, retrăiesc senzația autentică a preparatelor tradiționale.
Ce recomandări aveți pentru producătorii locali care doresc să fie listați în magazine?
Nu cred că producătorul ar trebui să aștepte ca statul să-i rezolve accesul la raft. Da, statul poate sprijini la nivel de producere, creșterea capacităților sau promovarea produsului, dar nu e suficient ca statul să „te ia de mână” și să impună retailerului să te listeze. Cheia este ca producătorul să studieze bine categoria în care intră, să vadă ce se întâmplă acolo și să dezvolte un produs atractiv pentru consumatorul final. În momentul în care ai câștigat interesul consumatorului și acesta caută produsul tău, buyerul din retail, fie că vrea sau nu, va fi interesat să te aibă pe raft.
Dacă însă accesul se face doar prin presiune externă, produsul poate fi listat pentru trei sau șase luni, dar dacă nu se vinde, va fi retras – pentru că fiecare centimetru de raft costă și trebuie să aducă profit. De aceea noi, imediat ce am intrat într-o rețea, am început să promovăm activ produsele. Dacă vă uitați pe paginile noastre, în fiecare zi avem postări despre promoții în Metro, Kaufland, Petrom – pentru că e important să susținem prezența la raft.
Ce am învățat, inclusiv din experiența din România, este că nu e suficient să ajungi pe raft. Acesta poate fi doar primul pas, dar și ultimul, dacă nu faci nimic în continuare. Trebuie să te asiguri că marfa pleacă de pe raft, iar pentru asta producătorii ar trebui să gândească din start unde vor să ajungă, ce capacitate de producere au și cum își vor susține produsul după listare.
Cum vedeți dezvoltarea Brutăriei Bardar în următorii ani?
Planificăm să ne creștem capacitatea de producere și să ne extindem pentru că spațiul de care dispunem în prezent nu este suficient. Dacă facem o retrospectivă la anul 2020, când a început pandemia, capacitatea noastră s-a mărit de atunci de aproximativ trei ori: de la 300 metri pătrați la peste 1000. Volumul de producere este de aproape zece ori mai mare, iar creșterea anuală este de circa 30–35%. Vrem să păstrăm acest ritm de creștere.
Care sunt principalele provocări pe care le întâmpinați în activitate?
Una dintre ele este lipsa de predictibilitate. De exemplu, acum câțiva ani am contractat un credit cu 9% dobândă, care în două luni a ajuns la 19%. O altă provocare este creșterea prețurilor la materii prime – prețul vișinelor conservate s-a triplat în doar două luni. Costurile energiei electrice ne afectează mult. Și una dintre cele mai mari provocări rămâne forța de muncă. Depindem foarte mult de oameni, așa că suntem în căutare de soluții precum învățământul dual, angajați din străinătate și automatizarea proceselor, pentru a reduce dependența de resursa umană.
